Frig, întuneric, nicio speranţă

Ajunşi, cu câteva zile în urmă, în tabăra de sinistraţi din Tecuci,  nu mică ne-a fost mirarea să vedem o mână de oameni în jurul unui foc. Alături, cineva pregătea, într-un grătar, ceva jar. „Ce bine e aici. Foc de tabără, grătare….”, i-am spus fotoreporterului care mă însoţea.

Am coborât din maşină, să stăm de vorbă cu oamenii din jurul focului. De la primele lor cuvinte, mi s-a făcut ruşine de cum gândisem. „Ne încălzim, doamnă. E frig rău în barăci şi avem copii mici. Facem focul şi stăm în jurul lui. După ce se face jar îl cărăm în barăci ca să avem şi noi o sursă de căldură”, mi-au spus, în cor, oamenii.

Fără electricitate

În tabăra de sinistraţi stau 40 de familii cu 100 de copii. De mai bine de două săptămâni, becurile din barăci nu se mai aprind. Din septembrie anul trecut, când a fost adoptată hotărârea respectivă de consiliu local, locuitorii taberei trebuie să îşi plătească singuri utilităţile.

Din păcate, oamenii nu au această posibilitate, aşa că datoriile la electricitate s-au acumulat. Acum, fiecare baracă are de plătit peste 3.000 de lei la curent. Şi, cum energie electrică nu mai este, oamenii nu mai au nici cum să se încălzească. Singura sursă de căldură era câte un calorifer electric pe baracă.

„Avem copii şi îşi fac temele la lumânare. Nu avem cu ce să îi încălzim. Ziua mai este cum mai este, dar noaptea este jalnic. Am înţeles că pe 29 aprilie ne dau afară. Unde ne vom duce?”, ne-a întrebat, mai mult retoric, un locuitor al taberei.

Poveşti sfâşietoare

Tot în tabără, venită chiar de la cumpărături, am găsit-o şi pe doamna Elena Tănase, o pensionară de 70 de ani care, atunci când ne-a văzut, a început să plângă. Eram, din punctul ei de vedere, un colac de salvare.

„Primarul mi-a spus că sunt proprietară şi că, asta e, să ne căutăm locuinţă. Am avut casă pe malul Tecucelului. Sunt aici cu un copil şi cu soţul bolnav. Am un băiat la facultate şi nu am cum să îl ajut. Am o pensie de 540 de lei, iar soţul una de 300 de lei. Cum ne putem întreţine cu banii ăştia? Din banii ăştia trebuie să mai cumpăr şi medicamente”.

„Mi s-a spus că ne dau 15.000 de lei pentru două familii să ne facem casă. Putem noi oare construi casă pentru două familii cu aceşti bani? Am făcut o grămadă de scrisori, dar nu s-a rezolvat nimic. Toate se opresc aici. Nici măcar nu mă mai primesc la audienţe”.

„Din casa mea nu a rămas mai nimic. Ne-au oprit lumina şi sperăm să nu ne oprească şi apa. Poate reuşiţi să faceţi ceva pentru noi”, ni s-a plâns Elena Tănase.

Şeful taberei: „Nu ştim când vor fi evacuaţi”

Am stat de vorbă şi cu domnul Cruceanu, responsabilul din Tabăra de sinistraţi din Tecuci, care ne-a spus că termenul de 29 aprilie stabilit pentru evacuare este o pură invenţie a oamenilor.

„Nu va fi evacuat nimeni. Este o invenţie. Eu unul, personal, nu cunosc data la care vor fi evacuaţi. Pe măsură ce se vor rezolva problemele vor părăsi şi tabăra. S-a luat hotărârea să se desfiinţeze această tabără. Trebuie să îşi achite facturile restante”.

„Am obţinut o eşalonare la plată: 50 la sută la început şi restul pe parcursul a 6 luni. Cei care îşi vor achita facturile probabil vor rămâne să locuiască aici. Nu sunt în măsură să vă spun unde vor fi duşi. Aşteptăm de la minister răspuns, să găsim o variantă de a-i muta de aici în locuinţe sociale sau alte variante”, ne-a spus domnul Cruceanu.

Primăria decide

Întrebat despre tragedia care s-a întâmplat în tabără, cu fetiţa de 10 ani lovită de o creangă a unui plop, şeful taberei ne-a spus că a luat la cunoştinţă şi că nu mai poate face nimic altceva să îi ajute pe tecuceni.

„Este o comisie care trebuie să vină să constate cum sunt copacii de aici din zonă. Eu am înştiinţat primăria, dar mai mult de atât nu pot face. Anul trecut, printr-o hotărâre a Consiliului Local, cei care locuiesc aici trebuie să plătească, începând cu 1 septembrie, utilităţile. Momentan s-au acumulat multe debite la Electrica, aşa că s-a întrerupt furnizarea curentului electric”.

„Sunt mulţi copii aici şi ştiu că este greu. Nu depinde de mine. Eu am făcut tot ce am putut, pe latură socială, pentru a găsi înţelegerea primarului şi a consilierilor. Am făcut multe referate la Primărie pentru a găsi ajutor. Am reuşit, cu ajutorul primăriei, să nu le mai pună şi penalităţi la acele facturi neachitate”.

„Este o factură pe tabără, în valoare de un miliard şi ceva şi s-a împărţit la numărul de module de aici. Nu a pus nimeni în plus sau mai puţin. Eu am verificat existenţa contorului, dar nu eu fac citirea. Este o persoană delegată care face citirea şi îmi aduce factura”, explică şeful taberei de sinistraţi.

L-am întrebat şi noi pe domnul Cruceanu cum şi ce le spune oamenilor pentru a-i linişti. Răspunsul său a fost însoţit de un ridicat din umeri neputincios: „Eu, personal, nu am cum să îi liniştesc. Şi eu, ca şi ei, aştept răspunsuri”.

Abandon şcolar din cauza frigului

Majoritatea copiilor care locuiesc în tabără sunt elevi. Alocaţia lor este cea mai importantă sursă de venit pentru părinţi. Chiar şi aşa, tecucenii  din tabăra de sinistraţi renunţă, unul câte unul, să îşi mai trimită copii la şcoală.

„Ne culcăm îmbrăcaţi pentru că este foarte frig. Facem focul afară şi cărăm jarul în casă ca să ne încălzim. Nu ne mai putem trimite copii la şcoală pentru că toate hainele lor miros a fum”.

„Azi m-am întâlnit cu doamna băiatului meu şi m-a întrebat de ce nu l-am dus la şcoală. Cum să îl trimit la şcoală dacă e bolnav? S-a îmbolnăvit pentru că îl spăl cu apă rece şi îl ţin în frig”, ne-a spus un tată disperat.

Vizita noastră acolo a însemnat mult pentru ei. O rază de speranţă că, măcar, cineva îi va auzi. Toţi speră la un ajutor. De unde şi cine îl va acorda este greu de spus.

Important este că, acolo, nişte copii suferă şi  o soluţie ar trebui să existe. Cine o va găsi? Cine le va întinde o mână de ajutor acestor familii? Sunt întrebări la care, din păcate, noi nu putem da răspuns.
.

.

.

Foto şi text: Viata Libera

Versiunea completă a articolului o poţi citi integral ÎN EDIŢIA TIPĂRITĂ a „Vieţii libere” din 20.04.2011.